Transferul de grasime proprie a fost efectuat prima data in 1893. De atunci si pana astazi metoda si-a dovedit utilitatea. O problema ramanea insa rata supravietuirii tesutului gras transferat, mai exact canditatea de grasime care „traia” si se integra in noua locatie. O parte din grasime ramanea, iar o alta parte era resorbita, forman chiste sau se scleroza, fie din cauza unei recoltari agresive, fie din cauza absentei cenrtifugarii sau o centrifugare intensa, fie din cauza injectarii cu mare presiune.
Pe parcursul anilor aceste tehnici au evoluat constant, cu rezultate tot mai bune.
Printre cele mai noi metode este Microlipotransferul. Aceasta se bazeaza pe o tehnica blanda de recoltare, pe o prelucrere prin centrifugare la viteze mici si mai ales uniformizarea grasimii de reinjectat prin filtrare si emulsificare.
Astfel se obtine un produs fin si uniform, format din microparticule grasoase, care are cele mai mari sanse sa se integreze in zona injectata.
Se poate injecta in aproape toate zonele corpului, de la fata la sani, fese sau organe genitale.